Când suntem anxioși și speriați, bătăile inimii se accelerează; când suntem supărați sau rușinați, ne înroșim la față ca urmare a afluxului de sânge în obraji; când suntem îndrăgostiți sau foarte încântați de ceva, simțim un soi de câldură undeva la nivelul diafragmei, ba chiar și o senzație minunată de lejeritate în tot corpul. Toate aceste senzații vă sunt bine cunoscute, nu-i așa? Aceasta înseamnă că și un copil care trăiește niște emoții puternice poate simți atât un aflux semnificativ de vitalitate, cât și o foarte dăunătoare stare de rău.
Din păcate, antipatia pentru grădiniță nu este un fenomen chiar atât de rar. Și nu este vorba doar de perioada de adaptare, când mai toți copiii, într-o măsură mai mică sau mai mare, au parte de senzații neplăcute de disconfort. Unii prichindei, numiți în literatura de specialitate „copii non-grădiniță”, pot fi destul de frecvent bolnavi, și asta din simplu motiv că nu se pot obișnui cu nevoia de a merge zilnic la instituția preșcolară. Din fericire, copii din această categorie sunt relativ puțini. Dar reticența de a merge la grădiniță poate poate apărea din când în când la orice prichindel, ajungându-se până acolo încât el se poate îmbolnăvi mult mai ușor decât ceilalți (nu să se prefacă, ci să se îmbolnăvească în mod real din cauza dereglărilor imunitare apărute pe fond emoțional).
Să analizăm deci cauzele sau motivele acestor tulburări emoționale, dar și modalitățile de a le elimina împreună.
Copilul este prea mic
Da, motivul poate fi destul de banal: prichindelulul nu este încă suficient de mare pentru grădiniță. Și nu este nevoie să-l comparați cu prichindeii vecinilor, care, de la vârsta de doi ani, adoră să meargă la creșă, în timp ce copilașul dvs. nu se lasă convins în niciun chip, plângând și văitându-se de mama focului în fiecare dimineață. S-ar putea ca numai peste vreo șase luni atitudinea sa să se schimbe semnificativ, astfel încât el va fi dispus să meargă mult mai calm în grădină. Dacă este posibil, acordați-i copilului dvs. acest răgaz pentru a mai crește puțin.
Copilul este necăjit la grădiniță
Din păcate, copiii sunt uneori necăjiți rău de colegii lor, iar educatorii suprasolicitați nu pot fi întotdeauna atenți la astfel de manifestări nedorite. Nu neglijați problemele micuțului, mai ales când acesta vă spune că ceilalți copii râd de el, că nu vor să-i fie prieteni, și cu atât mai mult, dacă se întâmplă să aflați că ceilalți copii îl împing, îl mușcă, îl ciupesc. Discutați numaidecât cu educatorii și cu părinții copiilor respectivi, dar într-un mod adult, cu fermitate și calm. Dacă problema nu poate fi rezolvată în niciun chip, gândiți-vă și la posibilitatea schimbării grupului sau chiar a grădiniței. Că doar nimic nu este mai important decât bunăstarea și confortul emoțional al copilului dvs.
Copilului îi displace pedagogul
Chiar dacă întregul grup îl adoră pe pedagog, copilul dvs. ar putea să nu-l placă deloc. Desigur, este important să aflați motivul, deoarece este foarte posibil ca profesorul să vorbească prea tare (că doar sunt mulți copii), iar copilul dvs. nu este obișnuit cu un astfel de ton și are nevoie de timp pentru a înțelege că pedagogul este nevoit să vorbească mai tare decât dvs. acasă, pentru că sunt mulți copii în grup și toată lumea trebuie să-l audă. În orice caz, este important să depuneți eforturi pentru ca micuțul dvs. să-l placă pe pedagog, iar dacă este necesar, să găsiți un pedagog cu mai mult tact în relația cu copilul dvs..
Amenințări și intimidări
Se mai întâmplă uneori ca adulții, la nervi sau la oboseală, să le spună copiilor niște cuvinte pe care ei înșiși le regretă ulterior. De exemplu, cineva poate să-i spună, la nervi, unui copil că mama sa nu va veni să-l ia de la grădiniță, dacă el nu va fi ascultător. Sau se mai poate întâmpla uneori ca în discursul părinților, bunicilor sau chiar al străinilor să răsune următoarea frază: „Dacă nu vrei să împarți nimic cu ceilalți, nimeni nu va fi prieten cu tine la grădiniță”. În situații de acest gen, micuțul simte că există un pericol pe care el îl asociază tocmai cu grădiniță. Dacă ați observat cumva astfel de derapaje verbale involuntare din partea dvs. sau a altor apropiați, vorbiți cu copilul și explicați-i că nu există niciun motiv de teamă sau îngrijorare, asigurându-l totodată că înțelegeți perfect cât de speriat era. Cu alte cuvinte, faceți tot posibilul pentru a risipi temerile copilului, asigurându-l că îl veți lua î fiecare zi de la grădiniță și că este în cea mai deplină siguranță în respectiva instituție.
Copilul nu beneficiază de suficientă comunicare cu mama lui
Da, dumneavoastră petreceți mult timp împreună cu copilul, doar că unele lucruri, cum ar fi telefoanele, televizorul, calculatorul etc., interferează în comunicarea pe care ar trebui să o aveți cu el zi de zi. Și numai atunci când copilul este bolnav și nu merge la grădiniță, mama îi dedică efectiv tot timpul. Cu alte cuvinte, pentru copilul care se simte oarecum neglijat, îmbolnăvirea devine un lucru profitabil. Așa cum am scris mai sus, aceasta nu este o simulare din partea lui, ci o manifestare psihosomatică reală. Prin urmare, încercați să schimbați scenariul obișnuit: petreceți cât mai mult timp posibil cu copilul dvs. atunci când îl luați din grădiniță. De asemenea, puteți să improvizați și niște ”ritualuri” plăcute în fiecare dimineață când vă duceți copilul la instituția preșcolară. În acest fel, grădinița va fi asociată în mintea copilului cu momentele tandre și emoționante ale unei despărțiri de scurtă durată și cu ”ritualul La Revedere” aferent, dar mai ales cu bucuria întâlnirii mult așteptate cu aceasta în fiecare după-amiază.
Așadar, abordați problema mai în profunzime, identificând motivul refuzului copilului de a merge la grădiniță și creând un fond psiho-emoțional cât mai favorabil pentru mersul zilnic la această instituție preșcolară. Cât privește sănătatea copilului, încredințați ocrotirea acesteia, cu fortificarea aferentă a sistemului său imunitar, preparatului complex Ergoferon . Acest medicament sigur și eficient îl va ajuta pe copil să facă față virușilor mult mai bine, consolidând totodată și sistemul de protecție al organismului său, astfel încât acesta să nu se mai îmbolnăvească aproape deloc pe durata frecventării grădiniței, ba chiar și mai apoi.
